Ocean

Dacă ar fi nevoie sa te sculptez oare as știi să te modelez?

Imperfecțiunile tale mă copleșesc și asta e ceea ce mă atrage

Sunt sluga propriilor mele sentimente, emoții val ce pun stăpânire pe mine.

Niciodată nu am să le neg și am să le las sa curgă prin gesturile care mă dau de gol

Ești o mare tulburată iar eu naufragiatul care nici nu se strofoacă să se salveze

Urăsc ca nu am cuvinte sa descrie cu adevărat ce simt pentru tine

Aleg sa las timpul sa iti demonstreze asta iar eu sa ma declar învins

Sute

Îmi place să cred că ne-am întâmplat cu un motiv și că ai fost pusă în calea mea pentru a îmi arăta unde am greșit, să înțeleg de ce nu a mers până acum.

Simt in sfârșit că aparțin de ceva, ca totul a fost temporar și ca fac parte dintr-un plan mai mare decât mi-am imaginat.

Am construit zeci de puzzle-uri din care mereu lipsea cate o piesă sau daca nu lipsea era întotdeauna nepotrivită, imi plăcea să compar inima cu un joc de lego cu care fiecare persoana avea voie să se joace, fără să stiu ca in tot acest timp devenea din ce in ce mai uzat si gata sa se strice.

Am fost nevoit să poposesc în sute de locuințe în care mă mințeam că mă simt confortabil.

Am mers pe sute de drumuri fară să mă gândesc la o destinație anume.

Am oferit sute de emoții  unor persoane care știau sa numere doar până  la zece.

Am evitat minciuna dar în tot acest timp m-am mintit pe mine.

Acum, în acest moment imi place sa cred ca sunt acasa si nu ma refer la locație.

“Ea este linia de finish”

”[…] El era genul de băiat ce se asundea , se ascundea de toți și de toate pentru a nu mai fi rănit.

Sub aspectul de băiat rău se ascundea o inimă rănită , nu doar de sentimente ci și de țigări ieftine , cafea și alcool .

Prefera să stea la miezul nopții cu o țigară și un pahar de whiskey , nu avea curajul să-l termine , știa că dacă se îmbată se va gândi la trecut .

Trecutul lui nu era alcătuit din persoane , persoanele vin și pleacă era împăcat cu ideea asta , se gândea la cine era când nu-i păsa , cand putea fii un păpușar într-o lume de păpuși , în care putea să controleze pe cine vrea , avea multe planuri și multe ideei , nu îi era teamă ca acum .

Țigara se termină , își aprinde alta , încă nu și-a băut jumătatea de alcool, încă se uită la ea , nici nu o bea , dar nici nu o pune jos.

În pat îl așteaptă ea pe jumătate dezbrăcată , o cămașă de a lui doar la un nasture încheiată , un păr blond așa cum și-a imaginat-o el din totdeauna , este iubita lui , cea care îi alungă demonii din cap și frica din suflet , cea lângă care timpul trece mai repede decât o ploaie de vară , îi e bine acum ,dar încă se gândește la cine a fost .

Știe și el ca nu era mai bun decât acum , sau poate că asta crede , spune des că nu mai vrea nimic , că o are pe ea și e tot ce își poate dori, însă în trecut era copilul fără griji dar cu planuri mărețe.

Părinții nu-i mai sună , a încetat de mult să o faca , îl aud des la țigară cum bolborosește printre fum , nu știu cu ce iau greșit bieții oameni , e diferit de cum îl știam , recunosc . […]”

Sitnikov

In ce se concretizeaza existenta ta de fapt?

Esti doar un maldar de visuri, un cadavru imbalsamat in speranta.

Ce ai putea sa iti doresti?

Absolutul societii tale e moartea- de al carui necunoscut esti terifiat si orice gand al incetarii tale ca fiinta efemera te paralizeaza.

Desprinde-ti sufletul din mizerie si infunda-l intr-o carte, tranteste-l pe o panza, topeste-l in lumina si lasa-ti corpul strain printre ei sa bantuie aiurea.

Tu esti suflet, esti o frantura de univers, de ce sa fii conservat intr-o cusca de carne si piele?

Desprinde-te!

07:25 – Bună dimineața!

Iubeşte-o când e somnoroasă sau fără machiaj,

Iubeşte-o în pijama sau în rochie de seară,

Iubeşte-o indiferent de anotimp,

Iubeşte-o ciufulită sau cu un look nou,

Iubeşte-o dacă a pus prea multă sare în bucate sau atunci când ţi-a facut o surpriză pe care o consideri banală.

Iubeşte-o pentru simplul fapt că e lângă tine şi că face parte din viaţa ta ,

Iubeşte-o pentru că are ochi frumoşi sau pentru că plânge ca un copil uneori

Iubeşte-o pentru că e a ta

Iubeşte-o aşa cum este este!

Post Scriptum 2

– Îți multumesc pentru flori , mai ești supărat ?

– Nu ! Niciodată nu pot fi supărat pe tine . Te iubesc , o strig în fața lumii întregi. Nu simți cît de mult te iubesc ?

Ce nevoie am de tine ?

Uite , de când ai plecat ,nu mai eram om , nu mai puteam face nimic. Simțeam că înebunesc dacă nu vii…

– Drăguțule, drăguțule , atunci de ce nu ești deschis cu mine ?

De ce te temi de mine ?

De ce nu-mi spui drept ?

De ce fugi ?

De ce te ascunzi ?

– Știu și eu ? Omul e un țesut de contradicții și absurd.

– Și când iubește ?

– Mai ales .

– Atunci eu de ce sunt altfel ?

De ce nu-ți ascund nimic…decât dragostea me?

– Mi-o ascunzi ?
– Uneori…

– Unică , tu draga mea , ești unică.

– Unică ? Adica singură?

– Nu , dragă , doi . Suntem doi , alături , împreună , strânși și striviți într-aceeași mână dulce.

– N-ai răcit cumva ?

– Nu . Nu te speria. Am fost de câteva ori afară cu capul gol , și stranut. Nu-i nimic.

– Ai fost afară ? Cu capul gol ?
-Da , pentru tine . De unde știi tu când îți ascund ceva ?

– Cum să nu știu când trăiesc numai în tine ?

Positive vibes only

Am stat și m-am gândit ce vreau cu adevărat de la viață.

Vreau să mă înconjor cu lucruri pozitive dar mai ales cu oameni puternici.

Am renunțat la negativitate, vreau sa vad partea bună a lucrurilor și a vieții.

Am fost întotdeauna înconjurat de oameni cu părți bune si părți proste dar mai ales de oameni cu caractere jegoase ce mă trăgeau în jos, care mă făceau să mă simt inferior.

Renunț la a mai cerși atenție, de a începe convorbiri cu oameni care nu-și dau seama de efortul pe care îl depui și de orgoliul pe care îl lași de o parte.

Vezi tu? Cel mai de preț lucru pe care îl ai este timpul, nu-l irosi in zadar.

 

Blog Matinal

Un recipient spart. O carcasa goala. Ce este un om fara minte, fara memorie?

O fantoma?

Un trup in cautarea unui suflet?

Fara o busola care sa ne ghideze, cum putem sa stim ca destinul nostru este sa cautam binele sau sa ascultam demonii ce ne soptesc in ureche?

Pagina alba doreste sa fie scrisa. Un corp prospera cand mintea are o misiune.

Sunt multe feluri in care putem defini fragila noastra existenta si multe feluri prin care ii putem da o semnificatie. Insa amintirile sunt cele care ii modeleaza obiectivul si ii ofera inteles.

Un amestec personal de imagini, temeri, iubiri, regrete.

Noi insine decidem importanta fiecaruia. Ne faurim propia noastra istorie, unica. Cate o amintire pe rand. Sperand ca cele pe are decidem sa nu le uitam nu ne vor trada sau nu ne vor incatusa, caci viata este o cruda ironie in care suntem meniti sa descoperim intunericul alaturi de lumina, binele alaturi de rau.

Asta e ceea ce ne individualizeaza, ceea ce ne face oameni. Iar in cele din urma, acesta este lucru pentru care trebuie sa luptam

23:24

Dragostea este un fum facut din arborii suspinelor. Purificata, e un foc in ochii celor ce se iubesc.

Tulburata, este o mare hranita cu lacrimile celor ce se indragesc.

Si inca ce mai e?

E nebunia cea mai inteleapta, fierea ce inabusa, dulceata ce ne mantuie.